Face parte din viaţa de zi cu zi să existe înşelăciunea şi minciuna. În permanenţă azi e în preajma omului. Dar, cu toată această omni-prezenţă, dezamăgirea nu a fost eradicată, căci sufletul încă se vrea curat.

Semnul meu e-o lacrima de foc. Pot intoarce lumea spre trecut,. Insa ard al vietii nenoroc. Azi cand simt, ca-i iar, un inceput. Cate lumi incap intr-un atom,. Si, prin viata, tot pe jos pornesc. Sa dau sens puterii de-a fi om.

Miercuri, 28 februarie 2007.

Luni, 12 noiembrie 2007. Te zăresc a stelelor stăpână. Eu, un om ce moartea şi-o amână. Şi privesc spre zările albastre,. Însă plec în nopţile-mi sihastre. Te zăresc în lunga-mi agonie,. Nimeni nu mai vrea să mă mai ştie. Ştiu că eşti o stea ce nu se stinge,. Vis de vară ce mereu învinge. Tu eşti stea de noapte şi de zi. Pasăre I! Miercuri, 11 iulie 2007. Călugăriţi-mă în cea mai mare taină,. Tu rămâi, cel .

Luni, 16 octombrie 2006. Sunt un om grăbit, se vede bine,. Chiar şi versul meu este hoinar;. Ştiu că doar o clipă-mi aparţine. Şi nu vreau să treacă în zadar. Caut tot mereu spre mai departe,. Nu mă tem de viscol sau furtuni,. Gândul mi-l aşez în câte-o carte. Şi mai cred că pot trăi minuni. Câteodată las şi de la mine,. Alteori privesc spre necuprins,. Îmi refac palate din ruine. Şi nu pot să ştiu că sunt învins. Dar o cruce ştiu că-mi port mereu. Să te am mereu, .

Sâmbătă, 9 august 2008. Trăncănesc şi eu când nu se cade,. Să se creadă că nu spun nimic,. Şi, cum simt că hoţi or să mă prade,. Gândul în mai toate îl implic. Să deschid o poartă ce s-a-nchis,. Şi găsesc că, tot privind la soare,. Noaptea nu mai dorm decât în vis. Sunt haotic, parcă n-am răbdare. Să mai trec hotarele pe rând,. Dar descopăr, dintr-o întâmplare,. Că, mai nou, iubirile se vând. Caut drumul spre o altă lume,.